Fotbalul românesc continuă să fie marcat de aceleași probleme care frământau sportul în urmă cu trei decenii. Răzvan Ioan Boanchiș, jurnalist cu experiență și observator atent al fenomenului, face o radiografie dură și amară a situației actuale, concentrându-se pe subiectul care stârnește cele mai aprinse discuții: arbitrajul.
Europa, Mondialul și un arbitraj „blocat în timp”
În timp ce FCSB și Universitatea Craiova luptă în Europa League și Conference League, iar echipa națională se pregătește să întâlnească Cipru, toate privirile se întorc spre fluierul arbitrilor. Boanchiș subliniază că reprezentanții FCSB, care l-au contestat recent pe Ovidiu Hațegan și pe Colțescu, au dreptate să atragă atenția asupra deciziilor controversate.
„Dacă mă întrebați pe mine, au dreptate. Dar, din păcate, această problemă nu e nouă. La sfârșitul secolului trecut, când fotbalul românesc era mai puternic, se discuta deja intens despre arbitraje. La Mondialul din Franța 1998, România a ajuns cu un singur egal în preliminarii și peste 35 de goluri marcate, dar tot despre fluierici se vorbea cel mai mult”, explică Boanchiș.
Critica ca tradiție durabilă
Jurnalistul rememorează atmosfera din campionatul intern de atunci, marcată de tensiuni și controverse. În acele vremuri, scria zilnic articole despre arbitraje, unele dintre ele provocând nemulțumirea conducătorilor de club. „Am scris șase texte pe săptămână, cel puțin două erau despre arbitri. Ce a rămas? Arbitrajele proaste și criticile lor. Generațiile trec, obiceiurile rămân”, spune Boanchiș.
El subliniază că fotbaliștii de talia lui Hagi sau Belodedici nu mai există în prezent, iar niciun jucător actual de la echipa națională nu ar fi prins primul 11 al anilor ’90. Totuși, arbitrajul pare blocat într-o rutină veche, indiferent de tehnologie, reguli moderne sau limbi străine vorbite de fluierici.
Evoluție tehnologică fără impact real
Chiar dacă arbitrii sunt mai supli, mai atenți și ajutați de tehnologie, rezultatele controversate și comentariile acide post-meci indică faptul că fotbalul românesc rămâne captiv al unor obiceiuri vechi. Boanchiș subliniază că motivațiile arbitrilor sau condițiile fizice nu schimbă percepția publicului și a cluburilor.
„Degeaba sunt mai supli, degeaba se distanțează de conducători, degeaba vorbesc limbi străine, degeaba există tehnologie. Totul se oprește la același nivel de comentarii ca acum 30 de ani”, afirmă jurnalistul.
Reacții și ecouri în lumea fotbalului
Opinile lui Boanchiș au generat reacții diverse. Suporterii se împart între cei care confirmă observațiile sale și cei care consideră că actuala generație de arbitri depune eforturi reale, dar este neînțeleasă. Analiștii sportivi recunosc, însă, că problema percepției arbitrajului continuă să fie un obstacol major în imaginea competițiilor interne și internaționale.
Un comentator pentru Fanatik remarcă: „Chiar dacă tehnologia VAR și regulile moderne sunt implementate, felul în care arbitrajul este perceput rămâne identic cu cel de acum 30 de ani. Fotbalul românesc are nevoie de o schimbare profundă, nu doar de ajustări minore.”
Concluzie
În ciuda progresului tehnic și a prezenței echipelor românești în competiții europene, arbitrajul continuă să fie singura moștenire sigură a fotbalului românesc din anii ’90. FCSB, Craiova și echipa națională se află în focul criticii, iar problema va rămâne un subiect fierbinte pe termen lung, alimentând discuții aprinse între jucători, oficiali și fani.
Boanchiș avertizează că fără o reformă reală în arbitraj, fotbalul românesc riscă să rămână captiv al trecutului, indiferent de talentul actualilor jucători sau de performanțele pe plan internațional.
Leave a Reply