Tensiunile cresc în jurul echipei naționale chiar înaintea partidelor din octombrie, iar editorialistul Răzvan Ioan Boanchiș a simțit nevoia să intervină. Într-un text publicat în Fanatik, jurnalistul a criticat valul tot mai mare de atacuri la adresa lui Mircea Lucescu și a făcut „scut” în jurul selecționerului, pe care îl consideră o figură fundamentală a fotbalului românesc.
O avalanșă de declarații și atacuri
După o etapă efervescentă în Superliga, marcată de duelurile FCSB – Craiova și Botoșani – UTA, Boanchiș remarcă faptul că spațiul public a fost invadat de declarații controversate și jignitoare. Printre ele, și cele venite din partea fostului fotbalist francez Pascal Nouma, care a lansat afirmații nepotrivite la adresa lui Gheorghe Hagi — declarații vechi de un sfert de secol, readuse acum în atenția publicului.
„Am importat și declarațiile jignitoare ale lui Pascal Nouma la adresa lui Hagi. Nu le reproduc, mai ales că povestea e proaspătă, s-a întâmplat în urmă cu un sfert de veac”, notează Boanchiș, care consideră că reacțiile disproporționate arată starea precară a dezbaterii din fotbalul românesc.
„A devenit o meserie să-l înjuri pe Lucescu”
În editorial, Răzvan Ioan Boanchiș denunță fenomenul „linșajului mediatic” îndreptat împotriva lui Mircea Lucescu. În opinia sa, a devenit aproape o modă printre unii jurnaliști și comentatori să atace figura selecționerului, indiferent de context.
„La București, a devenit o meserie să-l înjuri pe Lucescu. Există jurnaliști care își fac ucenicia măscărindu-l pe Lucescu”, scrie Boanchiș.
El amintește că același Mircea Lucescu a fost, de-a lungul timpului, și cel mai tânăr, dar și cel mai vârstnic selecționer al României în epoca postbelică – un detaliu care, spune el, ar trebui să impună respect, nu atacuri gratuite.
Contextul: o „fabrică de ură” în sportul românesc
Editorialistul extinde discuția spre o problemă mai largă – ceea ce el numește „fabrica de ură” care a cuprins societatea românească. „România a ajuns o fabrică de ură. O înjurătură are posteritatea unei muște. Orice producător de muci vrea să debuteze cu un fault de roșu la Lucescu sau Hagi”, scrie Boanchiș, într-un ton dur, dar vizibil afectat de direcția în care s-au îndreptat discursurile publice.
Pentru el, atacurile repetate nu sunt doar despre Lucescu, ci despre o cultură care a pierdut respectul pentru performanță, pentru istorie și pentru valorile autentice ale fotbalului.
Reacțiile publicului și ale mediului sportiv
Articolul a stârnit rapid reacții. Mulți cititori i-au dat dreptate lui Boanchiș, aplaudându-l pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume. Pe rețelele sociale, fanii echipei naționale au transmis mesaje de sprijin pentru Lucescu, subliniind că antrenorul merită apreciere pentru longevitatea și contribuția sa unică la fotbalul românesc.
Totuși, au existat și voci care au considerat editorialul o tentativă de „romantizare” a trecutului, susținând că performanțele recente ale selecționerului nu mai justifică o protecție necondiționată.
Mircea Lucescu, un simbol în ciuda criticilor
La 80 de ani, Mircea Lucescu continuă să fie una dintre figurile cele mai respectate și mai discutate ale fotbalului românesc. Cu o carieră întinsă pe mai bine de șase decenii, fostul tehnician de la Dinamo, Rapid, Șahtior și Beșiktaș rămâne un simbol al profesionalismului și al perseverenței.
Boanchiș amintește un episod definitoriu: după un gol marcat pentru Beșiktaș, Pascal Nouma i-a sărutat mâna lui Lucescu – un gest care, în opinia sa, arată cât respect inspira românul peste hotare, în contrast cu modul în care este tratat astăzi acasă.
Concluzie: un apel la respect
Editorialul lui Răzvan Ioan Boanchiș nu este doar o pledoarie pentru Mircea Lucescu, ci un apel la normalitate într-un fotbal tot mai dominat de scandaluri, superficialitate și discursuri violente.
„Pe Lucescu l-au criticat și l-au lăudat vreo cinci generații de gazetari. De la mari scriitori la numărători de cornere”, scrie jurnalistul, reamintind că marile figuri ale sportului românesc merită critici argumentate, nu atacuri de dragul audienței.
Pe măsură ce echipa națională se pregătește pentru meciurile decisive din octombrie, vocea lui Boanchiș vine ca un avertisment: fără respect și echilibru, fotbalul riscă să se piardă într-o „fabrica de ură” din care nimeni nu mai are nimic de câștigat.
Leave a Reply